Wikipedia



 

Portugalia (portugheză Portugal) sau Republica Portugheză (portugheză República Portuguesa) este o ţară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, având graniţă cu Oceanul Atlantic în vest şi în sud, şi cu Spania în nord şi în est. De asemenea include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore (Açores) şi Insulele Madeira.

Cuprins 1 Istorie 2 Politică 3 Districte şi regiuni 4 Geografie 5 Economie 6 Demografie 7 Dispute internaţionale 8 Diferite subiecte 9 Vezi şi 10 Legături externe

modifică Istorie

Împărţirea naturală a Peninsulei Iberice nu este de la vest spre est, ci de la sud spre nord, separând cultura şi climatul atlantic de cel mediteranean. Totuşi, Portugalia cu graniţele aproape stabilite în secolul al XIII-lea, este una dintre cele mai vechi naţiuni din Europa. A descoperit şi a pierdut un imperiu, şi-a abandonat şi şi-a recâştigat autonomia, iar de la revoluţia din 1974, care a pus capat perioadelor dictatoriale, şi-a format noi legături cu fostele sale posesiuni. Triburile iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Poertugaliei în antichitate a fost supuse de romani în secolele 2-1 i. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman, este cucerită în secolul al X-lea d. Hr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al XI-lea de către vizigoţi, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor. Din secolul al X-lea, tinuturile cuprinse între râurile Minho şi Douro sunt desemnate cu numele de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al oraşului ăăPortoîî. În timpul Reconquistei (secolele 9 - 13), pe teritoriul eliberat de sub dominaţia arabă ia fiinţă, în 1095, comitatul Portugaliei, vasal Regatului León, iar în 1139 regatul independent portughez. În 1147 este recucerită Lisabona (care va înlocui Coimbra ca reşedinţă regală), în 1249 provincia sudică Algarve, ultima aflată sunt stăpânire arabă. La încheierea Reconquistei sunt trasate hotarele cu Spania vecină (1267), Portugalia fiind primul stat european care-şi fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. În 1415 începe cucerirea primelor aşezări de pe coasta nord-africană (Ceuta), apoi expansiunea pe litoralul Africii Occidentale (călătoriile lui Henric Navigatorul); Bartolomeu Diaz atinge Capul Bunei Speranţe, Vasco da Gama descoperă drumul maritim spre India, iar Pedro Alvarez Cabral debarcă în 1500 pe litoralul Braziliei. În secolul al XV-lea şi la începutul secolului al XVI-lea, Portugalia devine o mare putere maritimă, punând bazele unui vast imperiu colonial (ins. Capului Verde, Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentală a Indiei, peninsula Malacca, Ceylon, Brazilia), apogeul expasiunii teritoriului şi al înfloririi economice şi culturale fiind atins în timpul domniei regelui Manuel I (1495 - 1521). La jumatatea secolului al XVI-lea, Portugalia pierde statul de mare putere maritimă, cea mai mare parte a imperiului său colonial fiind cucerită, în secolele 17-18, de Olanda şi Anglia. Între 1580 şi 1640, Portugalia este anexată de către Spania. Lentul şi inexorabilul declin nu poate fi oprit nici de reformele în spirjinul absolutismului luminat din timpul regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introdcuerea monarhiei constituţionale (1822). În 1822, Brazilia, cea mai importanta colonie a Portugaliei, îşi proclamă independenta. Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani) şi conservatori (regalişti), care răbufneşte în frecvente războaie civile. La 5 octombrie 1910 monarhia este abolită, iar Portugalia se proclamă republică. Lovitura de stat militara din 28 mai 1926 iniţiată de generalul Carmona, deschide calea dictaturii lui António de Oliveira Salazar (ministru de finanţe din 1928), apoi prim-ministru (1932 - 1968), care impune în 1933 o constituţie de tip fascisto-corporatist. În 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO. La 25 aprilie 1974 o insurecţie militară (Revoluţia Garoafelor Roşii), iniţiată de forţele armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar (preşedintele Américo Tomás şi prim-ministrul Marcelo Caetano) şi deschide calea reinstaurării democraţiei. Se prăbuşeşte astfel, fără vărsare de sânge, ultimul şi cel mai vechi regim dictatorial al Europei Occidentale. Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare şi suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, în anul următor dobândindu-şi independenţa Guineea-Bissau, insuele Capului Verde, São Tomé şi Príncipe, Mozambic şi Angola. O relativă instabilitate politică, tensiuni şi tentative de puciuri militare de stânga şi dreapta, frecvente restructurării în lumea partidelor politice jaloneaza drumul Portugaliei spre o democraţie pluralistă echilibrată, cale soldată cu admiterea ţării în 1986 în Uniunea Europeană. Reflex al progresului economic îl constituie oranizarea la Lisabona, în 1998, a Expoziţiei Universale, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la descoperirea de către Vasco da Gama a drumului spre India.

Existând ca ţară independentă din 1143 (de la Reconquista) şi având un teritoriu aproape constant din Secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu oceanul. Din cele mai vechi timpuri, pescuitul şi comerţul maritim au fost printre activităţile economice principale portugheze. Interesul lui Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare, împreună cu dezvoltările tehnologice în navigaţie ale timpului au permis începerea expansiunii portugheze şi progreselor în cunoaşterea geografică.

După perioada ei de glorie mondială din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunăstarea sa prin distrugerea Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, prin ocuparea sa în timpul Războaielor Napoleoniene şi prin pierderea coloniei sale Brazilia, în 1822. Revoluţia din 1910 a distrus monarhia portugheză, iniţiind o perioadă de republicanism haotic (Prima Republică). În 1926 o lovitură de stat naţionalistă militară a iniţiat o perioadă de cinci decenii de fascism.

În 1974, o revoluţie militară de stânga a instalat un guvern care a instituit o serie de reforme democratice. În anul următor, Portugalia a declarat independenţa coloniilor sale din Africa (Mozambic, Angola, Guineea-Bissau, Capul Verde şi São Tomé şi Príncipe) şi a pierdut colonia Timorul de Est, din Asia, din cauza unei invazii indoneziene. Portugalia însăşi a intrat în Uniunea Europeană în 1986, pierzând o altă colonie asiatică, Macau, retrocedată suveranităţii chineze, în decembrie 1999.

Vezi ÅŸi: Regii Portugaliei

modifică Politică

În anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a înlăturat progresiv instituţiile nedemocratice şi s-a stabilizat ca o democraţie constituţională. Cele patru mari organe politice portugheze sunt Preşedinţia, Guvernul (primul ministru şi Consiliul de Miniştri), Parlamentul şi puterea judiciară.

Preşedintele, ales prin vot direct pentru un mandat de 5 ani, este de asemenea comandant şef al forţelor armatei. Puterile prezidenţiale includ alegerea primului ministru şi a Consiliului de Miniştri, în care preşedintele trebuie să fie ghidat de rezultatele alegerilor. Consiliul de Stat, un organ prezidenţial de supraveghere, este compus din şase ofiţeri civili seniori, orice fost preşedinte ales începând cu 1976, cinci membri aleşi de către Adunarea Republicii, şi cinci aleşi de către preşedinte.

Guvernul este condus de către un prim ministru, care numeşte Consiliul de Miniştri.

Adunarea Republicii (Assembleia da República) este un organ unicameral compus din 230 de deputaţi. Deputaţii sunt aleşi prin vot universal, conform sistemului de reprezentare proporţională, pentru un mandat de patru ani, cu excepţia cazului în care preşedintele dizolvă Adunarea şi cere alegeri anticipate.

Curtea Supremă Naţională este curtea ultimului apel. Curţile militare, administrative şi fiscale sunt desemnate drept categorii diferite de curţi. Un Tribunal Constituţional format din nouă membri verifică constituţionalitatea legislaţiei.

modifică Districte şi regiuni

Portugalia continentală este formată din 18 districte (distritos, singular - distrito):

• Aveiro
• Beja
• Braga
• Bragança
• Castelo Branco
• Coimbra
• Évora
• Faro
• Guarda
• Leiria
• Lisboa (Lisabona)
• Portalegre
• Oporto (Porto)
• Santarém
• Setúbal
• Viana do Castelo
• Vila Real
• Viseu

Portugalia insulară cuprinde două regiuni autonome (regiões autónomas): Azore (Açores) şi Insulele Madeira.
Fiecare district este subdivizat mai departe în Municiipile Portugaliei.

modifică Geografie

Portugalia continentală este împărţită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo). Alte râuri importante sunt: Douro, Minho şi Guadiana. Ca şi râul Tagus, toate izvorăsc din Spania. În nord, relieful este format din munţi. Cel mai înalt punct al Portugaliei se află în partea insulară: Mount Pico (2.351 m), înAzore. În sud, spre Algarve, relieful este format mai ales din câmpii, şi clima de aici este ceva mai călduroasă şi mai uscată decât în nordul răcoros şi ploios.

modifică Economie

Economia Portugaliei a devenit o economie diversificată şi în continuă creştere, bazată pe servicii, de la aderarea la Uniunea Europeană, în 1986. În ultima decadă, guverne succesive au privatizat multe firme controlate de stat şi au liberalizat zone cheie ale economiei, incluzând sectoarele financiar şi telecomunicaţii. Ţara s-a calificat pentru Uniunea Monetară Europeană (EMU) în 1998 şi a început să folosească noua sa deviză, euro, pe 1 ianuarie 2002, împreună cu alte 11 state membre ale UE.

modifică Demografie

Portugalia este departe de a fi o ţară omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic şi religios. Limba portugheză este vorbită în întreaga ţară, cu excepţia oraşului Miranda de Douro, în care dilectul Asturian este recunoscut ca limbă oficială. Minorităţiile, inclusiv cele formate din imigranţii africani din fostele colonii, numără mai puţin de 100.000 de oameni. Majoritatea populaţiei portugheze este de confesiune romano-catolică.

modifică Dispute internaţionale

Portugalia a reactivat din când în când cereri pentru teritorii din jurul oraşului Olivenza, Spania.

modifică Diferite subiecte

• ComunicaÅ£ii în Portugalia
• Transport în Portugalia
• Armata Portugaliei
• RelaÅ£iile externe ale Portugaliei
• Lista oraÅŸelor din Portugalia

modifică Vezi şi

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
• Liceul Teoretic Eugen Lovinescu (BucureÅŸti) - liceu din BucureÅŸti unde se studiază limba ÅŸi cultura portugheză

modifică Legături externe

• pt en Portugal.gov.pt - Portalul guvernamental principal
• pt en Presidência da República - Situl oficial prezidenÅ£ial
• pt fr en Assembleia da República - Situl oficial al parlamentului
• pt fr en Turismo de Portugal - Situl oficial

v â€¢ d â€¢ m Portugalia — Portughezi — Limba portugheză
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Împărţire administrativă • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal

v â€¢ d â€¢ m ÃŽmpărÅ£irea administrativă a Portugaliei
Districte	Aveiro • Beja • Braga • Bragança • Castelo Branco • Coimbra • Évora • Faro • Guarda • Leiria • Lisabona • Portalegre • Porto • Santarém • Setúbal • Viana do Castelo • Vila Real • Viseu
Regiuni statistice	Alentejo • Algarve • Centro • Lisabona • Norte
Regiuni autonome	Azore • Madeira

v â€¢ d â€¢ m Ţări europene vorbitoare de limbi romanice (Europa latină)
Andorra • Belgia • ElveÅ£ia • FranÅ£a • Italia • Monaco •  Moldova • Portugalia •  România • San Marino • Spania

v â€¢ d â€¢ m Membrii Uniunii Latine după limbă
Catalană	Andorra
Franceză	Coasta de Fildeş • Franţa • Haiti • Monaco • Senegal
Italiană	Italia • San Marino • Vatican
Portugheză	Angola • Brazilia • Capul Verde • Guineea-Bissau • Mozambic • Portugalia • São Tomé şi Príncipe • Timorul de Est
Română	Republica Moldova • România
Spaniolă	Argentina • Bolivia • Chile • Columbia • Costa Rica • Cuba • Republica Dominicană • Ecuador • Filipine • Guatemala • Honduras • Mexic • Nicaragua • Panama • Paraguay • Peru • Spania • Uruguay • Venezuela

v â€¢ d â€¢ m Uniunea Europeană ÅŸi ţări candidate la extindere
Membri	Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria
State cu statutul de candidat	Croaţia • Republica Macedonia • Turcia

v â€¢ d â€¢ m Ţări dezvoltate

Andorra • Australia • Austria • Belgia • Canada • Coreea de Sud • Danemarca • Elveţia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Israel • Italia • Japonia • Liechtenstein • Luxemburg • Monaco • Norvegia • Noua Zeelandă • Portugalia • Regatul Unit • San Marino • Singapore • Spania • Statele Unite ale Americii • Suedia • Taiwan • Ţările de Jos • Vatican

v â€¢ d â€¢ m OrganizaÅ£ia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN)
Ţări membre	Belgia • Bulgaria • Canada • Danemarca • Estonia • Franţa • Germania • Grecia • Islanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Norvegia • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Statele Unite • Turcia • Ţările de Jos • Ungaria
Ţări candidate	Albania • Croaţia • Republica Macedonia

v â€¢ d â€¢ m Europa
State suverane	Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente şi autonome	Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute	Abhazia • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.