 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Filozofia (filosofia) (gr. φιλοσοφια, philein şi sophia, dragoste de înţelepciune): disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoaşterea formelor şi proceselor gândirii. Filozofia este o modalitate de gândire şi investigare, formată dintr-un ansamblu de noţiuni şi idei, care tinde să cunoască şi să înţeleagă sensul existenţei sub aspectele sale cele mai generale, o concepţie generală despre lume şi viaţă.
Cuprins |
modifică Ce este filozofia?
Filosofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman. Întrebarea cum se poate defini filosofia este chiar şi ea una filosofică. Pentru introducerea conceptului putem spune că este studiul înţelesurilor şi justificărilor sau credinţelor despre cele mai generale sau universale aspecte ale lucrurilor, un studiu care nu este realizat prin experimente şi observare atentă, ci prin formularea problemelor şi oferirea soluţiilor lor, argumentarea soluţiilor oferite şi discuţia dialectică a tuturor acestora. Filosofia studiază concepte generale precum existenţa, bunătatea, cunoaşterea sau frumuseţea. Pune întrebări precum "Ce este bunătatea, în general?" sau "Este cunoaşterea posibilă ?". În termeni generali, filosofia este studiul critic, speculativ sau analitic al exteriorului şi interiorului în plus faţă de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte.
Perspectiva propusă de filozofie este una:
- totalizatoare (reflectă ansamblul cunoaşterii umane, realitatea obiectivă, subiectivă, sensul lucrurilor, problemele şi fenomenele)
- auto-reflexivă (reflecţia personală şi autonomă vizează edificarea sinelui)
- antropocentrică (cunoaşterea este o relaţie între subiectiv şi realitatea obiectivă)
- axiologică (stabileşte trepte sau priorităţi valorice în elaborarea sensurilor)
modifică Tematica majoră a filozofiei:
- Existenţa şi devenirea
- Realitatea fizică şi esenţa lumii
- Spaţio-temporalitatea
- Unitatea ÅŸi infinitatea
- Libertatea ÅŸi determinismul
- Necesitatea şi întâmplarea
- Adevărul
- Valoarea
- Cauzalitatea ÅŸi finalitatea
- Cultura şi civilizaţia
- Problema fericirii
- Omul şi condiţia umană
modifică Ramuri, problematici şi orientări ale filozofiei:
- Ontologia (teoria existenţei): studiul fiinţei în sine; în existenţialism, studiul existenţei în general.
- Gnoseologia (teoria cunoaÅŸterii): studiul fundamentelor cunoaÅŸterii.
- Logica: studiul raţionării în sine, abstracţie făcând de materia la care se aplică şi de procesele psihologice.
- Axiologia (teoria generală a valorii): studiul esenţei valorilor, al genezei, ierarhizării şi relaţiilor dintre ele.
- Epistemologia: studiul naturii şi condiţiilor cunoaşterii umane, ale raţiunii şi intelectului.
- Etica: studiul fundamentelor ÅŸi principiilor morale.
- Estetica: studiul principiilor ÅŸi expresiilor frumosului.
- Filozofia ştiinţei
- Filozofia culturii
- Filozofia socială
- Antropologia filozofică
modifică Metode de filozofare
(filozofice):
modifică Stilurile sau manierele de filozofare
(varietatea stilistică în care a fost exprimată filozofarea):
modifică Istoria filozofiei
Primele gânduri filozofice îşi află rădăcinile în mitologie, cu deosebire în cea greacă. Miturile încercau să dea răspunsuri şi explicaţii cauzale unor lucruri şi fenomene naturale încă neclare, cutremur, fulger etc., precum şi despre om şi univers, căutând interpretări şi răspunsuri logice la aceste interogaţii. Primii filozofi au fost matematicieni, fizicieni şi practicieni ai ştiinţelor naturale.
modifică În antichitate
modifică Orient
Primele texte filozofice au apărut în India, în filozofia hindusă 1500 î.e.n. Aceste cărţi au fost mai întâi religioase, descriind moduri şi ritualuri specifice credinţei. Curentele clasice filozofice au apărut pe la 500 î.e.n., o dată cu înfiinţarea mai multor şcoli pe întreg cuprinsul Indiei. Aceste cărţi au rămas fără autor cunoscut, deoarece în acea vreme în India nu se obişnuia menţionarea autorului unei opere. În China, aflăm trei mari tradiţii filozofice: taoismul, confucianismulul şi budismulul. Aceste trei şcoli au determinat găndirea filozofică a Chinei antice.
Centre culturale ale Orientului antic:
- Egiptul antic: Cartea morţilor expune itinerariul religios ritualic al vieţii de după moarte.
- Mosopotamia: Imperiul Sumer şi Acad, Asiria: predomină problematica cosmologică.
- Iran: Zarathustra (gr. Zoroaster) (560 î.e.n.), a înfinţat prima şcoală monoteistă: Ahura Mazda ("cel mai deştept domn"), cu aspecte dualiste. Discipoli săi se numeau zarathustreni, iar după apariţia islamului s-au numit "parsi".
modifică Occident
- Filozofia antică: apare aproape concomitent în intervalul secolelor VII-VI î.e.n., în Europa (Grecia) şi în Orient (China sau India).
- filozofia presocratică
- Socrate ÅŸi Platon
- Aristotel
- Plotin
- stoicismul
- epicurianismul
- ÅŸcolile sceptice ÅŸi cinice
- Sf. Augustin ÅŸi neoplatonismul creÅŸtin
- Filozofia medievală: perioadă începând - simbolic - de la anul 529 e.n., când ultima şcoală de filozofie din Atena este desfiinţată, şi cuprinzând mileniul (sec. VI-XVI) care pune capăt Antichităţii, marcând într-un mod inedit reprezentarea şi structurile de reflecţie asupra lumii.
- Filozofia modernă: între secolele XVI şi XIX, cuprinzând perioada Renaşterii, a Luminilor şi zorii epocii industriale.
- Blaise Pascal
- empirismul
- raţionalismul
- Jean-Jacques Rousseau
- Immanuel Kant
- Georg Wilhelm Friedrich Hegel
- Ludwig Feuerbach
- Karl Marx
- Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului şi postkantianismului, care marchează apariţia unor noi premise filozofice: pozitivismul, existenţialismul, materialismul senzualist, realismul idealist şi filozofia vieţii, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.
- pragmatismul (Charles S. Peirce, William James, John Dewey)
- pozitivismul (Auguste Comte)
- Arthur Schopenhauer
- Friedrich Nietzsche
- Henri Bergson
- filozofia analitică (Ludwig Wittgenstein)
- Bertrand Russel
- fenomenologia (Franz Brentano, Edmund Husserl, Max Scheler, Hannah Arendt, Maurice Merleau-Ponty, Dietrich von Hildebrand, Emmanuel Levinas.)
- Martin Heidegger
- Ayn Rand
- existenţialismul (Soeren Kierkegaard, Jean-Paul Sartre, Gabriel Marcel, Karl Jaspers)
- hermeneutica (Paul Ricoeur, Hans-Georg Gadamer)
- filozofia politică (John Stuart Mill, Friedrich Hayek, Karl Popper, Isaiah Berlin, John Rawls)
- teoria critică (Şcoala de la Frankfurt: Theodor W. Adorno, Herbert Marcuse, Walter Benjamin, Erich Fromm, Jürgen Habermas, Max Horkheimer)
- structuralismul şi post-structuralismul (Claude Lévi-Strauss, Louis Althusser, Gilles Deleuze, Michel Foucault, Pierre Bourdieu)
- deconstructivismul (Jacques Derrida)
- "noua filozofie" franceză (Bernard-Henri Lévy, Jean-Paul Dollé, Christian Jambet, Guy Lardreau, André Glucksmann, Jean-Marie Benoist)
- mediologia (Régis Debray)
- tendinţe şi personalităţi actuale (Jürgen Habermas, Jean Baudrillard, Francis Fukuyama, Samuel P. Huntington, Richard Rorty, Peter Sloterdijk, Alain Finkielkraut, Noam Chomsky, Milton Friedman, Alain Badiou)
modifică Legături externe
 |
Portal Filozofie |
- Listă de filozofi în ordine alfabetică
- Linie temporală a filozofilor
- Istoria filozofiei româneşti
- ro fr Vox Philosophiae - biblioteca online de filozofie
- en The Internet Encyclopedia of Philosophy
- en Stanford Encyclopedia of Philosophy