Dezambiguizare
Acest articol se referă la sociologul Dimitrie Gusti. Pentru alte sensuri vedeţi Gusti (dezambiguizare).
Academicianul Dimitrie Gusti.

Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iaşi; 30 octombrie 1955), filosof, sociolog şi estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, preşedintele Academiei Române (1944 - 1946), ministru al învăţământului între 1932 şi 1933, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.

A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.

A fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939 - 1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice(1947 - 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului (1936).

În domeniul literar-ştiinţific, Gusti a înfiinţat şi a condus revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919 - 1943) şi "Sociologie românească" (1936 - 1944). A avut o contribuţie deosebită la formarea Muzeului Satului.

Cuprins

modifică Enunţuri

Gusti a fost fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. El rezumă sistemul său sociologic la câteva enunţuri:

  • Societatea se compune din unităţi sociale, adică din grupări de oameni legaÅ£i între ei printr-o organizare activă ÅŸi o interdependenţă sufletească.
  • EsenÅ£a societăţii este voinÅ£a socială.
  • VoinÅ£a socială depune ca manifestări de viaţă: o activitate economică ÅŸi una spirituală, reglementate de o a activitate juridică ÅŸi de o activitate politică.
  • VoinÅ£a socială este condiÅ£ionată în manifestările ei de o serie de factori sau cadre care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic ÅŸi istoric.
  • Schimbările suferite de societate în decursul timpului, prin activităţile ei ÅŸi sub înrâurirea factorilor condiÅ£ionanÅ£i, se numesc procese sociale.
  • ÃŽnceputurile de dezvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezentă ÅŸi, deci, le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinÅ£e sociale.

Plecând de la sistemul său, a fundamentat metoda monografică, metodă ce presupune abordarea simultană, multidisciplinară a subiectului pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc.

modifică Opere principale

  • Egoismus und Altruismus, 1904
  • Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik, 1908
  • Cosmologia elenă, 1929
  • Sociologia militans, (volumul I, 1935; volumele I ÅŸi II, 1946)
  • CunoaÅŸtere ÅŸi acÅ£iune în serviciul naÅ£iunii, (2 volume), 1939
  • Problema sociologiei, 1940
  • La science de la realite sociale, 1941.
  • Enciclopedia Romaniei. Vol. I-IV, Bucharest 1938, 1938 1943

modifică Legături externe

modifică Vezi şi


Predecesor:
Ion Th. Simionescu		 Preşedintele Academiei Române
1944 – 1946		 Succesor:
Andrei Rădulescu