|
|||||||||
| Amplasare | |||||||||
| Ţară |  România |
||||||||
| Judeţ | Bistriţa-Năsăud | ||||||||
| Atestare documentară | 1264 | ||||||||
| Populaţie (2002) | 81.259[1] | ||||||||
| Suprafaţă | 145,47 km² | ||||||||
| Densitatea populaţiei | 560 loc./km² | ||||||||
| Altitudinea medie | 356 m n.m. | ||||||||
| Localităţi componente |
Ghinda, Sărata, Sigmir, Slătiniţa, Unirea, Viişoara | ||||||||
| Primar | Ovidiu Creţu, PSD) | ||||||||
| Sit web | ro Primăria Municipiului Bistriţa | ||||||||
 |
|||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Poziţia oraşului în cadrul regiunii | |||||||||
| [[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Bistriţa]] | |||||||||
| Harta administrativă a oraşului | |||||||||
Bistriţa (germană: Bistritz, maghiară: Beszterce) este reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud, Transilvania, România, şi cel mai mare oraş din acest judeţ, cu o populaţie de 86.109 locuitori (2002).
Cuprins |
modifică Aşezare
Municipiul Bistriţa este situat în partea de nord-est a Podişului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriţei şi este străbătut de râul Bistriţa. Principala cale de acces este drumul european E58 (DN17) care face legătura între Transilvania şi Moldova. Municipiul este amplasat pe un teren plan, la o altitudine de 356 m, pe coordonatele 47°10' latitudine nordică şi 24°30' longitudine estică. Bistriţa este înconjurată de coline acoperite cu întinse livezi. Ocupă o suprafaţă de 14.547 ha, împreună cu cele şase localităţi componente: Unirea (5 km), Slătiniţa (10 km), Ghinda (8km), Viişoara (5 km), Sigmir (6 km), Sărata (10 km).
Localităţile limitrofe sunt:
modifică Relieful
Municipiul Bistriţa este situat în subunitatea morfologică Dealurile Bistriţei. Suprafata pe care se află este o regiune mai coborată cunoscută ca Depresiunea Bistriţei. Această depresiune este deschisă la sud-vest şi nord-est, iar înspre nord şi sud este marginită de dealurile: Cetate (Burgberg) 686 m, Bistriţei (549 m), Ciuha (620 m), Corhana, Cocoş, Jelnei, Codrişor (Schieferberg), Cighir. Depresiunea Bistriţei este de origine eroziv-acumulativă. Este strabatută de râul Bistriţa care izvorăşte de pe versantul nordic al Munţilor Călimani, de sub vârful Bistricioru, de la o altitudine de 562 m, parcurgând un traseu de 64 km până la intrarea în oraş. Aici primeste doi afluenti cu debit foarte mic şi inconstant, pârâul Ghinzii şi pârâul Jelnei. De pe Dealul Cetăţii îşi adună apele pârăul Căstăilor care se varsă în râul Bistriţa între Bistriţa şi Viişoara. Râul Bistriţa traverseaza localitatea Viişoara, trece pe la marginea localitaţii Sărata şi se varsă în râul Şieu.
modifică Clima
Clima Bistriţei este temperat-continentală, cu veri mai umede şi relativ călduroase, iar iernile mai puţin uscate şi relativ reci. Regimul temperaturii este determinat de cadrul natural în care este amplasat municipiul Bistriţa, precum şi de urbanistica sa care crează microclimatul specific Bistriţei. Astfel:
- temperatura medie multianuală este de 8,3°C,
iar temperaturile extreme absolute au fost de:
- 37,6°C, înregistrată la 16 august 1952 (maxima absolută) şi de
- -33,8°C, înregistrată la data de 18 ianuarie 1963 (minima absolută).
Luna cea mai rece este:
- ianuarie cu o medie multianuală de -4.7°C, iar
cea mai caldă:
- iulie, media fiind de 18,9°C.
modifică Demografie
În anul 1930 populaţia oraşului era de 14.128 de locuitori, dintre care 5.660 români, 4.461 germani, 2.177 evrei, 1.363 maghiari ş.a.
Din punct de vedere confesional populaţia Bistriţei era alcătuită în anul 1930 din 4.201 greco-catolici, 4.149 lutherani, 2.198 mozaici, 1.594 ortodocşi, 1.046 romano-catolici, 869 reformaţi ş.a.
În prezent oraşul are o populaţie de 82.400 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,2%), urmaţi de maghiari (6%) şi ţigani (3,6%). Populaţia de etnie germană a scăzut foarte mult (în urma emigrărilor masive spre Germania), ajungând la numai 0,2%.
Evoluţia populaţiei la recensăminte: 
modifică Istorie
Prima colonizare a zonei de către saşi a avut loc în anul 1206, când a fost întemeiată localitatea Nösen, regiunea din jur fiind denumită Nösnerland.
Localitatea a fost atestată documentar din anul 1241, primind drepturi orăşeneşti de la 1353. A fost un important centru comercial medieval, fiind una din cele 7 cetăţi ale Transilvaniei (Siebenbürgen).
După 1944 populaţia germană (săsească) a oraşului a fost deportată în Rusia. De acolo saşii au preferat să emigreze în Germania sau în Austria. Puţini s-au întors pe meleagurile natale. Dintre cei întorşi, cei mai mulţi au emigrat după anul 1989.
modifică Personalităţi
- Andrei Mureşanu - poet şi autor al Imnului de Stat, Deşteaptă-te, române!,
- Memorandişti din Bistriţa-Năsăud:
- Gavril Tripon - preşedinte al Senatului Naţional Român la 1918;
- Gavrilă Manu, (Bistriţa)
- Gherasim Domide (Rodna), în perioada 1901-1909 protopop greco-catolic al Bistriţei.
- Laurenţiu Oanea - secretar al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia,
- Gheorghe Matheiu - a infiinţat prima tipografie românească din Bistriţa
- Arnold Graffi (1910-2006) - oncolog
- Otto Dahinten - arhitect
- Stefania Peter (Botcariu) - schioare fondistă
- Gelu Vlaşin - poet şi jurnalist
- Gabriela Szabó - atletă
- Viorel Moldovan - fotbalist
modifică Media locală
- Radio Transilvania Bistriţa
- Mesagerul
- Răsunetul
- Bistriţeanul.ro
- Sportulbistritean.ro
modifică Atracţii turistice
Monumente de arhitectură:
- Cetatea Bistriţei (secolele XV-XVI) din care se păstrează Turnul Dogarilor şi câteva fragmente de ziduri.
- Sugălete – complex din 13 clădiri datând din secolele XV-XVI, cele mai tipice construcţii renascentiste din Transilvania. Sugăletele sunt formate din mai multe clădiri etajate, legate între ele prin nişte intrări spaţioase ce formează o galerie cu 20 de bolţi ce se sprijină pe 21 de pilaştri.
- Casa Argintarului – monument de arhitectură de la începutul Renaşterii.
- Casa lui Ion Zidarul - Casa lui Johannes Lapicida – monument de arhitectură de la începutul Renaşterii. Cea mai veche clădire din Bistriţa.
- Palatul Culturii, Bistriţa
- Colegiul Naţional ˝Liviu Rebreanu˝
- Colegiul Naţional ˝Andrei Mureşanu˝
- Banca Naţională, Bistriţa
- Clădirea Poştei Vechi, Bistriţa
Lăcaşe de cult:
- Biserica Evanghelică a fost construită iniţial în stil romanic, fiind extinsă în a doua jumătate a secolului al XIV-lea în stil gotic. Turnul bisericii a fost ridicat între anii 1487 şi 1519. Are o înălţime de 75 m, fiind unul din cele mai înalte turnuri gotice din Transilvania.
- Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - fosta biserică a mănăstirii minorite, fostă greco-catolică, este de stil gotic timpuriu (1270-1280), cu influenţe cisterciene. Din 1948 este folosită de o parohie ortodoxă română. Din 1990 este revendicată ca biserică protopopială de către BRU.
- Catedrala Ortodoxă
- Biserica Greco-Catolică
- Biserica Catolică
- Biserica Reformată
- Sinagoga, Bistriţa
Muzee şi expoziţii:
- Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Bistriţa
- Muzeul de sub poartă, Livezile
- Muzeul Casa Argintarului, Bistriţa
- Casa Memorială Andrei Mureşanu, Bistriţa
- Galeria Arcade 24
- Sala de expoziţii ˝George Coşbuc˝
Obiective memoriale:
- Cimitirul eroilor români, germani şi maghiari căzuţi în Primul Război Mondial este amplasat în incinta cimitirului românesc din municipiul Bistriţa. În cadrul acestuia sunt înhumaţi 121 de eroi, în morminte individuale, iar ca însemne de căpătâi au câte o cruce din beton. În cimitir se află şi două monumente comemorative: un obelisc şi un altar, ambele realizate din beton şi piatră. Pe faţada obeliscului este un înscris comemorativ: „Construit de Societatea Cultul Eroilor, Comitetul Central, cu concursul Comitetului Judeţean Bistriţa, în frunte cu autorităţile militare şi civile. 1937 / Aici odihnesc ostaşii căzuţi la datorie pe aceste locuri în războiul 1916-1919“. Pe faţada celui de-al doilea monument scrie în limba română: „Eroilor din 1914-1918“. Acelaşi înscris, dar în limbile germană şi maghiară, este pe feţele II şi III, în timp ce pe faţa a IV-a sunt inscripţionate numele celor 121 de eroi.
modifică Oraşe înfrăţite
L'Aquila, Italia
Besançon, Franţa (1997)
Zielona Góra, Polonia (2001)
Columbus, Georgia, United States (2003)
Herzogenrath, Germania (2005)
